Ce este paradontoza?

Paradontoza este un termen mai vechi pentru ceea ce acum se numește boală paradontolă sau parodontită. Este o afețiune foarte frecventă în care gingiile și țesuturile din jurul dintelui se inflamează. Această inflamație se manifestă prin tumefecția, înroșirea gingiilor și tendința de a sângera la atingere sau în timpul periajului. Cauza acestei inflamații sunt bacteriile care au fost lasate să se acumuleze pe suprafața dintelui . Deși aceasta este un răspuns de aparare a organismului împotriva acestor bacterii, inflamația poate cauza daune grave sănătății dentare. Necontrolată și netratată la timp, paradotoza se poate extinde dea lungul suprafeței rădăcinii dintelui cauzând distrucția ligamentului parodontal și osului care susține dintele. Eventual dinții devin mobili și pot fi pierduți.

Cum se manifestă paradontoza?

Paradantoza începe întotdeauna cu imflamația gingiilor, cunoscută ca gingivită. Primul semn vizibil este de obicei sângerarea gingiilor în timpul periajului dentar sau la atingere. Gingiile devin roșii și inflamate iar pe suprafața dinților se poate observa un strat de placă bacteriană.

Netratată la timp, gingivita poate progresa în paradontoză (boală paradontală) fară careva semne evidente care să te pună în gardă. Cu toate acestea există anumite schimbări care ai putea să le observi precum: sângerarea gingivală devine mai frecventă și mai intensă, respirație urât mirositoare (halenă), dinții își schimbă poziția în arcada dentară, dinții devin mai lungi (recesiune gingivală) și posibil durere. Sângerarea gingivală ar putea fi mai puțin evidentă la fumători, din cauza efectului pe care îl are nicotina asupra vaselor de sânge. Astfel boala poate progresa neobservat.

Deoseori se întâmplă că paradontoza nu este depistată de către pacienți până la vârsta de 40- 50 de ani, etapă la care afecțiunea a provocat deja o daună semnificativă. Medicul stomatolog, pe de altă parte, poate să depisteze semnele bolii la o etapă mult mai precoce în timpul unei examinări de rutină.

Cauzele paradontozei

O gură sănătoasă este colonizată de peste 700 specii de bacterii. Majoritatea dintre ele sunt abosolut inofensive și trăiesc în aromonie cu gazda lor. Cu toate acestea, când igiena dentară este insuficientă depunerile bacteriene se acumulează lângă gingii și crează condiții favorabile pentru bacteriile periculoase să se dezvolte. Mecanismele de apărare naturală ale organismului de asemenea sunt compromise.

În toate cazurile paradontoza este cauzată de acumularea bacteriilor sub formă de placă dentară.

Dacă placa bacteriană moale nu este înlăturată prin periaj, aceasta se mineralizează cu timpul și se transformă într-un depozit dur numit tartru dentar. Prezența tartrului favorizează acumularea plăcii pe suprafața rădăcinilor dinților. Odată ce inflamația progresează, gingiile își pierd legătura cu rădăcinile dinților. Astfel se formează niște spații numite pungi paradontale. Aceste pungi reprezintă locul ideal în care bacteriile dăunătoare colonizează și se înmulțesc. În rezultat boala parodontală progresează și se agravează.

Cum poți preveni paradontoza?

Boala paradontală poate fi prevenită prin adoptarea unor deprinderi de igienă dentară, precum și controlul profilactic periodic la medicul stomatolog.

Elementele de bază ale unei igiene dentare corecte sunt:

  • curățarea dinților de două pe zi cu pastă și periuță dentară de diminesiune potrivită și în stare bună
  • curățarea spațiilor dintre dinți, unde firele periuțelor nu pot ajunge, fie cu ață dentară sau cu periuță interdentară dacă spațiile sunt mai largi. Aceasta se face o dată pe zi

Ața dentară trebuie folosită atunci când dinții sunt aproape unul de altul, cu puțin spațiu între ei, pe când periuțele interdentare se potrivesc pentru spațiile mai largi. O atenție deosebită trebuie acordată curățirii dinților înghesuiți, dinților cu obturații, coroane sau alte restaurări, deorece se placă se depune mai des în aceste locuri, iar accesul poate fi mai dificil. Apa de gură antibacteriană poate fi un supliment util la igiena dentară, deoarece inhibă dezvoltarea plăcii bacterine și micșorează inflamația gingiilor. Se utilizează după periajul dinților.

Dacă în rezultatul unei tehnici de periaj incorecte, placă bacteriană este lăsată să se acumuleze pe dinți, ea poate să se mineralizeze, astfel formându-se un depozit dur numit tartru. Acesta nu poate fi înlăturat cu peria de dinți. Acesta poate fi înlăturat de către medicul stomatolog în timpul procedurii de igienizare profesională care trebuie efectuată periodic. După înlăturarea tartrului dinții sunt lustruiți cu pastă specială pentru a li se conferi o suprafață netedă, care acumlează placa mai greu.

Care sunt consecințele paradontozei?

Paradontoza este cauza principală a pierderii dinților.

Dacă paradontoza nu este stopată, structurile de suport ale dinților, inclusiv osul și ligamentele paradontale sunt distruse. Dinții eventual devin mobili și sunt pierduți sau trebuie extrași. Alte probleme cu care se poate confrunta pacienții din cauza paradontozei sunt abcese dureroase, migrarea dinților care poate îngreuna masticația, alungirea inestetică a dinților cu expunerea rădăcinlor, ca urmare a recesiunii gingivale.

Acum se cunoaște că paradontoza netratată poate avea efecte negative asupra sănătății generale; spre exemplu, mărește riscul complicațiilor în timpul sarcinii (pre-eclamplsie, naștere prematură), precum și un risc sporit de afecțiuni cardio-vasculare și diabet.

Care sunt factorii de risc ai paradontozei?

Există un număr de factori care măresc riscul unei persoane de a dezvolta paradontoză și fac mai probabilă progresarea acesteia. Aceștia sunt stresul, diabetul și cel mai important – fumatul.

Fumatul și paradontoza

  • Probabilitatea ca un fumător să dezvolte paradontoză este mult mare față de un nefumător.
  • Tratamentele paradontale precum implanturile dentare sau grefarea osoasă au, au șanse de succese mai mici la fumători.
  • Paradontoza progresează mult mai rapid cu o pierdere mai mare de țesut osos la fumători.
  • Din formele de paradontoză care nu răspund la tratament în 90 % din cazuri sunt la pacienții fumători.

Care este tratamentul paradontozei?

Cu o evaluare atentă și tratament corespunzător, paradontoza poate fi stopată complet. Cheia succesului constă în înlăturarea plăcii bacteriene care este cauza afecțiunii. Dar și adoptarea unor deprinderi corecte de igienă dentară.

Recomandări de igienă dentară

Scopul etapei igienice a tratamentului este de a reduce numărul de bacterii din gură dar și diminuarea inflamației. Inițial pacientului i se explică cauzele paradontozei și i se oferă instrucțiuni cum să își mențină dinții și gingiile curate. De asemenea i se oferă consutație privind utilizarea diferitor metode și accesorii de igienă dentară. De exemplu care este cea mai potrivită tehnică de periaj sau cum să utilizeze corect ața dentară.

Igienizarea profesională

La această etapă medicul stomatolog prin diverse tehnici și proceduri înlătură placa și tartrul de pe suprafața dinților. Pentru înlăturarea depunerilor se efectuează detartrajul ultrasonic. Periajul profesional conferă o suprafață netedă dinților, fapt ce îngreunează acumularea plăcii bacteriene pe viitor.

Tratamentul antimicrobian

Gingiile, dinții și mucoasa cavității bucale se prelucrează cu soluții antiseptice. În formele avansate sau agresive de paradontoză se pot prescrie antibiotice.

Tratament corectiv (chirurgical)

Uneori este necesară o procedură chirurgicală pentru a înlătura placa și bacteriile care sunt localizate profund sub gingii sau la nivelul furcațiilor rădăcinilor dinților. Aceste locuri sunt inaccesibile pentru curățare cu peria sau ața dentară, de aceea inflamația poate persista atât cât sunt prezente bacteriile patogene.

Monitorizarea și controlul periodic

Succesul pe termen lung al tratamentului depinde în egală măsură de efortul personal al pacientului de menține o igienă corectă cât și efortul echipei stomatologice de tratament și evaluare continuă. După ce prima faza a tratamentului s-a încheiat, medicul stomatolog va reevalua starea gingiilor dvs pentru a stabili dacă inflamația a fost contracarată. Frecvență vizitelor de control se stabilește individual pentru fiecare pacient și depinde de severitatea afecțiunii și riscul individual de progresare a bolii. De obicei aceasta variază între 2 și 4 ori pe an.

Mai multe detalii despre procedurile pe care le oferim pentru tratamentul paradontozei puteți accesa aici. Datele de contact le gasiți aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *